Mike Ditka, 1939-2026: Iron Mike, Da Coach și o viață în fotbal

Pe 3 august 1986, peste 86.000 de spectatori au umplut stadionul Wembley pentru un meci de presezon între Chicago Bears și Dallas Cowboys. Cel mai mare urlet al serii a venit la un touchdown de un yard.

L-a marcat William Perry, defensive tackle-ul pe care presa britanică venise în număr mare să-l vadă de aproape. Bears au câștigat, 17-6. Antrenorul lor era Mike Ditka.

Ditka a murit vineri, 9 octombrie, la 86 de ani. Un purtător de cuvânt al familiei a declarat pentru Chicago Sun-Times că a murit dimineața, înconjurat de familie și de prieteni. Cauza morții nu a fost făcută publică.

Comunicatul familiei a fost publicat de Jarrett Payton, fiul lui Walter Payton, care a jucat sub comanda lui Ditka la Chicago. „Lumea l-a cunoscut pe Mike ca jucător din Hall of Fame, antrenor legendar și liderul echipei Chicago Bears care a câștigat Super Bowl XX", se arată în comunicat. „Noi l-am cunoscut ca inima familiei noastre."

Puțini oameni au atins jocul din atâtea locuri. Ditka a fost primul tight end inclus în Pro Football Hall of Fame. Ca jucător, a câștigat titlul NFL cu Bears în 1963 și Super Bowl VI cu Cowboys. Ca antrenor, a câștigat Super Bowl XII ca secund la Dallas și Super Bowl XX ca principal la Chicago.

Doar el și Tom Flores au câștigat Super Bowl-ul în toate cele trei roluri.

Din Aliquippa, cu mingea sub braț

S-a născut pe 18 octombrie 1939 la Carnegie, în Pennsylvania, sub un alt nume de familie, și a crescut la Aliquippa, un oraș industrial de lângă Pittsburgh. La liceu a jucat trei sporturi. La University of Pittsburgh a intrat în prima echipă All-America în ultimul an.

Buddy Parker, pe atunci antrenorul celor de la Pittsburgh Steelers, l-a descris fără ocolișuri: „Este cel mai bun jucător de colegiu din țară."

Bears l-au ales al cincilea în draft-ul NFL din 1961. Houston Oilers îl aleseseră și ei, a opta alegere în draft-ul AFL. Ditka a semnat cu George Halas, fondatorul, proprietarul și antrenorul celor de la Bears.

Primul sezon a fost unul dintre cele mai bune debuturi din istoria ligii. În 14 meciuri, Ditka a prins 56 de pase pentru 1.076 de yarzi și 12 touchdown-uri. Associated Press l-a ales debutantul anului, iar el a jucat în Pro Bowl.

Niciun tight end nu mai trecuse de 1.000 de yarzi în primul an. Recordul de yarzi pentru un tight end debutant a rezistat până în 2024, când l-a depășit Brock Bowers, la 63 de ani distanță. Cele 12 touchdown-uri sunt și azi recordul postului pentru un debutant.

Cifrele spun doar jumătate din poveste. Ditka a condus toți tight end-ii ligii la recepții în primele patru sezoane. Era temut la fel de mult pentru blocaje și pentru ce făcea după ce prindea mingea, când apărătorii care încercau să-l oprească o încasau.

Cea mai cunoscută cursă a lui a venit pe 24 noiembrie 1963, la Pittsburgh, la două zile după asasinarea lui John F. Kennedy. Bears pierdeau cu 17-14 în ultimul sfert și aveau third and 22 adânc în propria jumătate.

Ditka a prins o pasă scurtă de la quarterback-ul Bill Wade și a alergat 63 de yarzi. A scăpat pe rând de mai mulți adversari până când a fost prins din spate. Acțiunea a pregătit field goal-ul egalizator. Meciul cu Steelers s-a terminat 17-17.

Egalul a contat. Bears au încheiat sezonul regulat cu 11-1-2, apoi au învins New York Giants, 14-10, în finala NFL de pe 29 decembrie 1963, pe Wrigley Field. A fost primul titlu al clubului din 1946.

În șase sezoane la Chicago, Ditka n-a ratat niciun meci. A strâns 316 recepții, 4.503 yarzi și 34 de touchdown-uri.

Ruptura cu Halas

Ditka considera că ce producea pe teren nu se vedea în contract. Înaintea sezonului 1967 a semnat cu Houston Oilers, clubul care îl draftase în AFL. Despre Halas a spus o frază rămasă celebră la Chicago: că „arunca cu monede de cinci cenți de parcă ar fi fost capace de canal".

Fuziunea NFL-AFL nu era încă finalizată, așa că mutarea s-a rezolvat printr-un aranjament. Philadelphia Eagles au preluat contractul cu Oilers, iar Bears au primit în schimb quarterback-ul Jack Concannon.

Cele două sezoane la Philadelphia, în statul natal, au fost slabe. A jucat doar 20 de meciuri și nu a fost nici măcar sigur titular la post. În 1969 a fost transferat la Dallas Cowboys.

La Dallas a fost mai mult rezervă, dar a ajuns în două Super Bowl-uri. Cowboys au pierdut Super Bowl V cu Baltimore Colts. În ianuarie 1972 au învins Miami Dolphins, 24-3, în Super Bowl VI, iar Ditka a pecetluit victoria cu un touchdown de 7 yarzi la o pasă a lui Roger Staubach.

În martie 1973 s-a retras și a intrat direct în staff-ul lui Tom Landry. A antrenat echipele speciale și receiverii până în 1981. În sezonul 1977 a luat al doilea inel, ca antrenor secund, după ce Cowboys au învins Denver Broncos, 27-10, în Super Bowl XII.

Ruptura cu Halas nu a fost definitivă. În 1982, la 86 de ani, Halas l-a ales personal pe Ditka antrenor principal. Bears mai ajunseseră în play-off doar de două ori de la titlul din 1963 și nu câștigaseră niciun meci acolo.

Halas a murit în 1983. N-a apucat să vadă ce a construit omul ales de el.

Da Coach

Primul sezon, scurtat de grevă, s-a încheiat cu 3-6. În 1984, Bears au câștigat divizia NFC Central, prima din cinci consecutive, și au ajuns în finala NFC, pierdută cu San Francisco 49ers.

Apoi a venit 1985.

Ditka conducea atacul, Buddy Ryan conducea apărarea, iar cei doi se ciocneau la antrenamente și la fiecare decizie. Din conflictul acesta a ieșit o echipă cu cinci viitori membri ai Hall of Fame: Richard Dent, Dan Hampton, Steve McMichael și Mike Singletary în apărare, Walter Payton în atac.

Bears au câștigat primele 12 meciuri. Singura înfrângere a venit pe Monday Night Football, 38-24 pentru Miami Dolphins lui Dan Marino. Au încheiat sezonul regulat cu 15-1. În play-off, nici New York Giants, nici Los Angeles Rams nu le-au marcat vreun punct.

Pe 26 ianuarie 1986, la New Orleans, Bears au învins New England Patriots, 46-10, cea mai mare diferență din istoria Super Bowl-ului la acea vreme. Apărarea a forțat șase pierderi de posesie, a reușit șapte sack-uri și a cedat doar 123 de yarzi, dintre care 7 la alergare.

La final, jucătorii i-au purtat pe umeri pe amândoi antrenorii. Câteva zile mai târziu, Ryan a plecat antrenor principal la Philadelphia Eagles. Ditka a fost ales antrenorul anului de Associated Press.

Echipa a devenit un fenomen cultural. Payton, quarterback-ul impertinent Jim McMahon și Perry, debutantul folosit și ca fullback, apăreau în reclame în toată America. Ditka nu refuza nici el contractele publicitare.

Un singur lucru a umbrit seara de la New Orleans. Când Bears au ajuns la un yard de end zone, în al treilea sfert, Ditka i-a dat mingea lui Perry. Payton, jucătorul care cărase clubul prin anii slabi, a rămas fără touchdown în singurul Super Bowl al carierei.

Ditka a recunoscut greșeala ani mai târziu, în documentarul ESPN „The '85 Bears". „Nu mi-a trecut niciodată prin minte. E greșit din partea mea? Da, probabil", a spus el. „Regret mult asta. Chiar regret mult, pentru că nu mi-am dat seama că era important pentru el, și era foarte important pentru el."

Ce n-a mai venit

Între 1984 și 1988, Bears au câștigat divizia în fiecare an. Super Bowl-ul nu s-a mai repetat. După titlu au pierdut de două ori la rând în turul divizional, apoi finala NFC din sezonul 1988, din nou cu 49ers.

În 1988, Ditka a suferit un infarct, la 49 de ani. A mai antrenat încă patru sezoane după aceea. Tot în 1988 a fost inclus în Pro Football Hall of Fame, în timp ce încă era pe margine, și a fost ales a doua oară antrenorul anului.

După un sezon de 5-11 în 1992, președintele clubului, Michael McCaskey, l-a demis în ianuarie 1993. Cele 106 victorii ale lui Ditka sunt al doilea total din istoria clubului, după Halas.

„A fost o zi destul de interesantă în viața mea", a spus el atunci. „Nu cred că am mai avut una ca asta. Sper să nu mai am niciodată alta."

A mai avut. După patru ani departe de margine, New Orleans Saints l-au angajat în 1997. În trei sezoane, echipa a strâns 15 victorii și 33 de înfrângeri.

Mandatul de la New Orleans a rămas legat de Ricky Williams. În 1999, Saints au cedat toate celelalte alegeri din draft-ul acelui an, plus alegerile din prima și a treia rundă din 2000. Au urcat astfel pe locul 5 și l-au luat pe running back-ul câștigător al trofeului Heisman.

Ditka și Williams au apărut pe coperta ESPN The Magazine ca mire și mireasă. Căsnicia a durat un an. Williams a fost chinuit de accidentări, Saints au terminat cu 3-13, iar Ditka a fost demis. Nu a mai antrenat niciodată. Bilanțul lui ca antrenor principal în sezonul regulat: 121 de victorii și 95 de înfrângeri.

Ditka și restul lumii

Pentru publicul din afara Americii, echipa din 1985 a avut un rol aparte. Channel 4 difuza rezumate NFL în Marea Britanie din 1982. Potrivit Pro Football Hall of Fame, Super Bowl-ul câștigat de Bears a avut acolo o audiență comparabilă cu Match of the Day, emisiunea-reper a fotbalului britanic.

Meciul de la Wembley din vara următoare, primul American Bowl, este descris de Hall of Fame drept momentul în care sportul a intrat în mainstream în Marea Britanie. Keith Webster, de la revista britanică First Down, a explicat de ce: „Nu puteai alege două echipe mai bune pentru a stârni interes în țara asta."

Ditka a plecat impresionat. „Mi-a plăcut foarte mult călătoria noastră în Marea Britanie", a spus el. „Am găsit fani pricepuți și extraordinari." Patruzeci de ani mai târziu, NFL joacă meciuri oficiale la Londra. În această etapă acolo joacă Philadelphia Eagles, una dintre fostele lui echipe, împotriva Jacksonville Jaguars.

După demiterea de la Chicago a trecut la NBC, iar după cea de la New Orleans la CBS. Între 2006 și 2015 a fost o prezență fixă în emisiunea Sunday NFL Countdown de pe ESPN.

Legenda lui a crescut și fără el în studio. În schițele „Superfans" de la Saturday Night Live, „Da Coach" era pus alături de Michael Jordan, ca o forță de neînvins.

În iulie 2020 a devenit proprietarul și președintele X League, o ligă americană de fotbal american feminin cu contact, fosta Lingerie Football League. Nu are legătură cu liga japoneză pe care o urmărim pe acest site. „E timpul să le dăm femeilor și fetelor aceeași șansă de a juca jocul pe care îl joacă bărbații", a spus el atunci.

Scaunul gol

Bears i-au retras numărul 89 pe 9 decembrie 2013. Vineri, clubul a transmis că impactul lui Ditka, „ca jucător, antrenor și icoană și ambasador mândru al clubului nostru, este incomensurabil". Comisarul NFL, Roger Goodell, a spus că Ditka „a întruchipat fotbalul american atâția ani".

Ben Johnson, actualul antrenor principal al celor de la Bears, l-a numit etalonul clubului. „Impactul lui se simte și astăzi", a spus Johnson. „Iar ca antrenor principal al celor de la Bears mă simt onorat să stau pe același scaun pe care a stat odată el."

Familia nu a anunțat încă funeraliile. Bears joacă în această etapă la Green Bay, primul meci de după moartea omului pe care clubul l-a draftat acum 65 de ani.

În ziua în care Bears l-au demis, în ianuarie 1993, Ditka a vorbit cu lacrimi în ochi.

„Nu sunt nimic special", a spus el. „Mike Ditka e un tip care a plecat din Aliquippa... A plecat din Aliquippa în 1957, ca jucător de fotbal de liceu. A mers la University of Pittsburgh. Și viața mea a fost un miracol de atunci încoace, datorită acestui joc."